Buletin informativ – 23 iulie 2016

Spiritul profetic
16/07/2016
Scoală-te şi mănâncă
22/07/2016
Afiseaza tot

Buletin informativ – 23 iulie 2016

„Spuneţi-i că-l iubesc…”
„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.” – Filipeni 2:3
În 1880, în cursul verii, Lev Tolstoi reciti „Amintiri din casa morţilor” şi, cuprins de admiraţie, îi scrise lui Strahov: „Nu cunosc o carte mai frumoasă în întreaga literatură nouă, fără a-l excepta pe Puşkin. Nu atât stilul mă impresionează, cât punctul de vedere al autorului, minunat de sincer, natural şi creştin. Este o carte bună, care îţi înalţă sufletul… Dacă-l vedeţi pe Dostoievski, spuneţi-i că-l iubesc…” Strahov nu se mărgini să transmită acest compliment lui Dostoievski; îi dărui şi scrisoarea. Câteva luni mai târziu, la 28 ianuarie 1881, Dostoievski muri. Aflând ştirea din ziare, Lev Tolstoi simţi o lovitură grea şi profundă care-l miră.
„Aş vrea să pot spune tot ce resimt pentru Dostoievski, scrise el lui Strahov. Nu l-am văzut niciodată pe acest om, n-am avut niciodată cu el legături directe, şi deodată, la dispariţia sa, am înţeles că era pentru mine fiinţa cea mai apropiată, cea mai scumpă, cea mai necesară…
Eram un scriitor, şi scriitorii sunt toţi înfumuraţi, invidioşi, în tot cazul, eu eram astfel. Dar niciodată nu mi-ar fi trecut prin gând să rivalizez cu el. Tot ce făcea era atât de bun, de sincer, încât cu cât producea mai mult, cu atât eram mai fericit. Arta mă poate face gelos, inteligenţa de asemenea, dar acţiunile care ţâşnesc din inimă nu-mi aduc decât bucurie.
Întotdeauna m-am gândit la el ca la un prieten, încredinţat, de altfel, că odată şi odată tot ne vom întâlni… Şi, pe neaşteptate, în timpul cinei – cinam singur, întârziasem – citesc că a murit. A fost ca şi cum un punct de sprijin începea sămi lipsească. Am avut un moment de descumpănire, apoi am înţeles cât îmi era de scump, am izbucnit în plâns şi mai plâng şi acum…”
Viaţa lui Tolstoi – Henri Troyat

Vineri seara

ora 20.00 – Serviciu divin – “Scoală-te și mănâncă!” – Gelu Găină

Sâmbătă dimineaţă

ora 8.00  – Întâlnirea instructorilor  Şcolii de Sabat (Aula 2)
ora 8.30  – Momentele de rugăciune ale Bisericii (sala mare)
ora 9.00  –  Biserica la studiu: Şcoala de Sabat
ora 10.30 – Pauză
ora 11.00 –Biserica ascultă Cuvântul Domnului: Iona 2,1-3
Imn de laudă – 97 ; Rugăciune
Închinare prin zecimi şi daruri
Punct muzical
Predica – Neprihănirea prin încercări – pastor Sorin Petrof
Punct muzical
Imn de despărţire – 232
Rugăciune de binecuvântare

Sâmbătă după-amiază

ora 18.00 – Serviciu divin – Încredere fără limite – pastor Gabriel Dincă

Pentru că şi-au aniversat ziua naşterii între 10 – 16 iulie 2016: Bobeică Filofteia Felicia, Andrei Loreta Aniela, Bolintineanu Alexandra, Constantinescu Viviana Ortenzia, Sandu Rada, Constantin Vasile, Dirică Ion, Burcea Ion, Grigore Ana, Iliescu Liliana, Panaitescu Nina, Roșca Elvis Albert îi sunt recunoscători Domnului pentru bunătatea şi harul Lui şi mulţumesc Bisericii pentru iubire şi părtăşie.

NEVOIE URGENTĂ
Departamentul tehnic –
Pentru editarea și transmiterea online a programelor bisericii este nevoie urgentă de un calculator care să poată prelucra și transmite aceste programe. Cerem ajutorul bisericii pentru cumpărarea acestui computer. Vă mulțumim tuturor pentru ajutorul oferit! Pâna la acest moment s-a strâns suma de 1110 lei.
  • Cina Domnului – astăzi după terminarea serviciului divin de la 11-12, în aula 1 va avea loc Cina Domnului partea a doua.
  • Biserica Popa Tatu cauta intendent. Cei interesati să se anunțe la primul diacon sau la prima diaconeasa. tel. 0726.139.776 sau 0745.055.021.
  • Excursie la Sătic – În perioada 3-5 octombrie 2016, Biserica Popa Tatu organizează o excursie la SĂTIC – RUCĂR (BRAN). Cazarea si masa costă 55lei/zi. Cei interesati se pot înscrie pana la data de 1.09.2016. Mai multe detalii de la pastorul Gabriel Dinca.
  • Adevărul rostit cu iubire -Domnul Hristos nu ascundea adevărul, dar totdeauna îl rostea cu iubire. În legăturile Sale cu oamenii, El dădea pe faţă cel mai atent tact şi o atenţie profundă şi plină de bunătate. El n-a fost niciodată nepoliticos şi n-a rostit nici un cuvânt aspru, nefolositor. N-a pricinuit niciodată unui suflet sensibil o durere inutilă. Domnul Hristos nu critica slăbiciunea omenească. El a rostit adevărul, dar totdeauna l-a rostit cu iubire. A denunţat făţărnicia, necredinţa şi nedreptatea, dar lacrimile se simţeau în vocea Lui atunci când rostea mustrările Sale tăioase. El a plâns pentru Ierusalim, cetatea pe care o iubea, dar care a refuzat să-L primească pe El, care este calea, adevărul şi viaţa. Ei L-au lepădat pe El, Mântuitorul, dar Domnul le arăta o blândeţe plină de compasiune. Viaţa Sa a fost o viaţă de renunţare de sine şi de o atentă purtare de grijă pentru alţii. Orice suflet era preţios înaintea Sa. În timp ce Se purta întotdeauna cu demnitate divină, El Se pleca cu gingăşie spre fiecare membru al familiei lui Dumnezeu. Vedea în toţi oamenii suflete căzute în păcat, pentru mântuirea cărora El venise. Acesta este caracterul Domnului Hristos, aşa cum este descoperit în viaţa Sa. (Ellen White, Calea către Hristos, p.9)