FILE DE ISTORIE – 1/3

Redactate de Ioan Mohora

Comunitatea noastră, Popa Tatu, își desfășoară fără întrerupere serviciile divine în actualul imobil din strada Popa Tatu nr. 38, din anul 1923, cu excepția a trei perioade când acestea au fost suspendate din motive diferite:

Prima suspendare a avut loc in anul 1927, între începutul lunii februarie și până la 3 iunie – a fost impusă de autorități, respectiv Prefectura Poliției Capitalei, sub motivația că pastorul acestei comunități din acea perioadă, Ioan Bauer, care era și președintele Conferinței Muntenia „a arătat dispreț împotriva religiei dominante a Statului”.

Ce s-a întâmplat de fapt: Pastorul Ioan Bauer a susținut o evanghelizare în clădirea bisericii adventiste Popa Tatu, eveniment la care au participat membrii comunității și mai mulți invitați. În cadrul prezentării, pentru o mai bună ilustrare a ideilor, a folosit diapozitive cu imagini, și, deoarece materialul aborda tema alcoolului și efectele produse de acesta, atunci când este consumat, a folosit un diapozitiv în care apăreau doi preoți ruși în stare de ebrietate.

Cineva din sală a sesizat Secția de Poliție din strada Luigi Cazzavillan și, după ce din sală au ieșit toți participanții, pastorul salutându-i la ușă, imediat a apărut căpitanul de poliție, comandantul secției de Poliție însoțit de încă doi subalterni. I-a cerut pastorului diapozitivele și a cerut să-l urmeze la secție unde a și fost reținut.

A doua zi, prin ordinul emis de Prefectura Poliției Capitalei a fost închisă casa de rugăciune din Popa Tatu 38 și pastorul Ioan Bauer a fost prezentat în fața Consiliului de Război din cadrul Tribunalului Militar sub învinuirea depusă de Biserica Ortodoxă ,,incitare la dispreț față de religia dominantă a statului și tulburarea ordinii publice”. Urmare a dezbaterii, Consiliul de Război din cadrul Tribunalului Militar a condamnat pe pastorul Ioan Bauer la un an de închisoare si 50.000 lei amenda.

A urmat recursul înaintat de pastor la Curtea de Casație și ce s-a întâmplat la recurs ne relatează ziarul Adevărul din 6 mai 1927 astfel:
,,Curtea de Casație a procedat azi la judecarea recursului predicatorului adventist I. Bauer condamnat de Consiliul de Război la un an de închisoare pentru că, prin proiecțiuni luminoase făcute cu prilejul unei predici în templul adventist ar fi arătat dispreț împotriva religiei dominante a statului. Proiecțiile înfățișau preoți din Rusia în stare rușinoasă de beție.

Spre a nu se mai repeta conflictele dintre publicul ortodox și cel adventist s-au luat măsuri de ordine, păstrându-se în fața Înaltei Curți un pluton de jandarmi.
Recurentul n-a fost adus. Din partea lui au pledat d-nii Pompiliu Ioanițescu și Dem Dobrescu dezvoltând cele 4 motive de casare care tindeau să vădească abuzul de drept al instanței militare, care fără a avea competența sub nici un raport, nici al persoanei învinuitului, nici sub al naturii delictului imputat (în afara chestiunii ilegalității stării de asediu, stare ce formează pivotul de seamă al arogării competenței din partea instanțelor militare).

După lungile dezbateri urmate, Curtea a rămas până mâine ,,a se pronunța”.
Prin sentința Curții de Casație din 7 mai 1927 predicatorul Ioan Bauer a fost condamnat la doi ani închisoare cu executare.

Biserica Ortodoxă solicitase condamnarea la moarte a predicatorului Ioan Bauer și în Revista Bisericească–Culturală, Organ Oficial al Bisericii Ortodoxe din 28 septembrie 1930 sub semnătura Dr. Grigorie Gh. Comșa, pag.3, aliniat 4, scrie: ,,Predicatorul Bauer, președintele ,,conferinței” Muntenia și conducător de seamă al adventiștilor lui Paulini și Ștefanescu(Demetrescu n.r.), – în casa de rugăciune din Popa Tatu 38, – a insultat religia ortodoxă prin filme. A primit un an închisoare și 50.000 lei amendă. Adventiștii uniunei au cheltuit o mulțime de bani cu procesul lui Bauer.”

Credincioșii adventiști din Popa Tatu au organizat adunări restrânse de post și rugăciune în locații particulare și au strigat către Dumnezeu pentru eliberarea pastorului lor și deschiderea casei de rugăciune.
Uniunea Adventistă prin petiția nr.25580/1927 a solicitat Ministerului Cultelor si Artelor –Direcțiunea Cultelor Minoritare să intervină pentru redeschiderea casei de rugăciune din Popa Tatu 38. Ministerul Cultelor comunica: ,,Răspunzând la petiția dumneavoastră înregistrată la nr.25580/1927, avem onoarea a vă face cunoscut că s-a intervenit la Prefectura Poliției Capitalei pentru deschiderea casei de rugăciune din str. Popa Tatu nr.38.” semnează Director General Z. Pâclișan, Subdirector A. Popescu.

Urmare petiției, Prefectura Poliției Capitalei comunica:
,,În urma diferitelor cercetări ce s-au făcut de către autoritățile locale pentru a se vedea dacă organizația Adventiștilor de Ziua a Șaptea este întru ceva dăunătoare siguranței Statului și tulburătoare ordini publice, din nou s-a constatat că organizația Adventiștilor de Ziua a Șaptea este în deplină legalitate în toată activitatea ei.
Ca rezultat al acestor constatări, Onor Minister al Cultelor a dispus deschiderea adunării din str. Popa Tatu nr.38, București, cu ordinul pe care-l publicăm mai jos.

Bunul Dumnezeu a ajutat și de acestă dată ca instituțiile nostre creștinești sa fie recunoscute.

Predicatorul Ioan Bauer a fost și el eliberat ca urmare a Decretului de amnistie semnat de Regele Mihai în 21 iulie 1927, amnistie promovată datorită încetării din viață a Regelui Ferdinand la 20 iulie 1927.

Pe bună dreptate predicatorul Ioan Bauer spunea „a trebuit să moară un rege pentru ca eu să pot activa în continuare ca pastor”.

(A doua suspendare urmează)

Ioan Mohora